Am renuntat o perioada la a-mi mai da cu parerea despre trafic, despre soferi buni sau despre soferi mai putin buni, despre scoala de soferi, despre instructori auto, despre examenul auto …

N-am mai scris despre lege, n-am mai scris despre tocmeala, n-am mai scris despre smecheri si smecheriile de pe sosele, n-am mai scris nimic despre inconstienta, despre intoleranta, despre aroganta si prostie la volan si credeti-ma, imi pare rau ca n-am mai scris !

N-am mai scris despre dramele familiilor indurerate in urma accidentelor rutiere; n-am scris nimic despre dramele celor care provoaca accidente rutiere!

Am plecat la drum cu gandul ca o sa schimb lumea si m-am oprit. Am pornit avantat, am pornit indignat, m-am revoltat, am urlat si apoi am tacut. Mi-am spus ca traficul nu are cum sa fie diferit de societatea in care ne ducem existenta si atunci, daca in viata de zi cu zi ne strecuram, ne “descurcam”, de ce la volan n-am face la fel ?!

As fi vrut sa transmit parte din gandurile si sentimentele ce ma macina cand vad nedreptati in trafic, rautate si agresivitate, lipsa de educatie, de eleganta, de politete a multora dintre soferii romani!

Ca pieton as fi vrut sa strig la toti idiotii care ma alearga pe trecere si sa-i intreb : “cine ti-a dat permisu, ba !?”.

Ar fi trebuit, ca sofer, sa ma intreb : “Doamne, cati din astia au permis ?”, atunci cand vad exagerari pe sosea!

Iar ca instructor auto ar trebui sa-mi pun o problema : “ (si) din mana mea ies astfel de specimene?” . (La fel de bine, am putea intreba acelasi lucru “comisia de examinare” ! )

Astazi constat ca am gresit ca m-am oprit!

Traim vremuri tulburi, traim vremuri ciudate. Asta nu ne impiedica sa speram la vremuri normale. Insa pentru asta trebuie sa luptam. Si daca vorba poate fi o arma iar textul scris, o armata-ntreaga, m-am hotarat : Razboi!