Stiu Mamaia de pe vremea cand trebuia sa ajungi in Navodari ca sa intorci spre Constanta. O linie continua nesfarsita, un asfalt nenorocit si niste parcari jegoase de parca cineva dorea sa alunge turistii, nu sa-i atraga!

Stiu Mamaia in crestere, stiu Mamaia in transformare…

Odata cu asfaltul de calitate au aparut si “masinile”, odata cu modernizarea au aparut si “soferii”. Cai putere, masini puternice, soferi facuti praf, masini facute scrum! Monte Carlo al Romaniei are azi un bilant ingrijorator al evenimentelor rutiere. Se moare la Mamaia din teriblism, se moare din inconstienta, se moare din neglijenta !

Astazi, un sofer se dadea de ceasu’ mortii cum ca n-are nicio vina. Spulberase pe trecerea de pietoni doi copii,din care unul cu carut cu tot! El, ca si altii, nu a vazut nimic! Pentru el, si pentru altii ca el, trecerile de pietoni sunt niste obstacole in calea deplasarii Domniilor Lor! Conform televiziunilor specializate in stiri : “ s-ar putea sa faca si puscarie daca (cel putin) unul din copii moare”.

Intreb si eu asa, perfect dezinteresat: n-ar putea sa faca puscarie, preventiv ( macar o zi ) atunci cand trece victorios pe rosu? Sau atunci cand sfideaza reguli, cand sfideaza masini, cand sfideaza oameni, n-ar putea ?

Si mai intreb ceva : N-am putea oare sa-l sfidam si noi atunci cand cere intelegere ?

Am putea oare noi, societatea, sa-i acordam sansa pe care a acordat-o el victimelor lui ?

Am putea oare noi, societatea, printr-o justitie dreapta si inteleapta, sa-i intindem creierii pe zeci de metri, asa cum a facut el cu un copil ?

Am putea oare noi, ca oameni, sa-l reprimim printre noi, cand el e vinovat de crima ?

Cand Mamaia ar trebui sa radieze doar caldura si distractie, Mamaia radiaza si lacrimi si durere !