Azi a murit un om in plina strada. Si nu a murit intr-un accident de circulatie. A murit calcat in picioare de catre un descreierat… Ceva legat de o controversa in trafic ! Cat de important sa fi fost ?
Caut de mult raspunsuri la o intrebare veche : ”ce te face un sofer bun?”.
Experienta, spun multi. Adevarat, dar asta nu inseamna cumva ca unii n-or sa ajunga niciodata soferi buni din simplul fapt ca n-or sa aiba niciodata indeajuns de multa experienta? Cand ai suficienta experienta ? Zece mii de kilometrii pe an parcursi la volan sunt multi, sunt putini? Cincizeci de mii , o suta? In oras, in afara lui? In tara, afara? In Europa, in S.U.A.?
Concentrarea, instinctul, reflexele. O vedere buna, un auz bun. Un simt al anticiparii, unul al adaptarii, un altul al prevederii. Indemanarea. Atentia ! O intreaga lista de calitati native sau cultivate. Dar suntem facuti din carne, nu din fiare si circuite electronice. Dintr-un milion de motive, cunoscute sau nu, putem oricand sa luam o decizie gresita care sa anuleze multe din parerile bune pe care le avem despre noi. Si apoi robotii chiar sunt niste soferi slabi.
Lipsa accidentelor. Iarasi nerelevant. N-am produs un accident pentru ca am ajutat la prevenirea lui sau pentru ca altii au facut asta? Nu vorbim aici de provocari, de situatii clare cand trecem printre ” urechile acului”( rasuflam usurati cand fortam un semafor, multumim cerului ca n am ramas fara permis,ca n am provocat niciun accident si ne promitem ca n o sa mai facem asta…). Vorbim de situatiile in care nici macar nu stim ca am trecut pe langa un accident. Mergem din inertie. Cati din soferii care ”taie fata” pietonilor aflati pe trecere nu sunt gata sa jure ca in viata lor n-au incalcat regulile de circulatie ? De cele mai multe ori avem o conduita corecta doar prin copierea comportamentelor celorlalti.
Educatia. Bunul simt. Respectul. Respectul de sine, respectul fata de ceilalti. Fata de lege. Cam mult? Se spune ca traficul dezumanizeaza. La adapostul masinii devenim niste umbre ai celor care suntem de fapt. Niste copii total deformate. Chiar si cele mai educate persoane se transforma la volan in ceea ce n-ar fi crezut ca se pot transforma vreodata. Agresivi, orgoliosi, infatuati, suficienti, avuti. Badarani si mitocani. Apoi ajungem acasa si revenim la obiceiurile domestice care n-ar lasa vreodata sa se intrevada ce soi de sofer suntem.
Si totusi! Desi pare o cauza pierduta, nu cred ca nu putem aspira la titlul de sofer bun. Sa fii constient ca nu esti niciodata suficient de bun. Sa vrei sa fii mai bun. O buna pregatire in ceea ce inseamna traficul rutier, inceputa in scoala, continuata in scoala de soferi si tot timpul pe parcursul vietii de sofer. O mai buna comunicare intre noi , ca oameni si nu ca soferi. O mai buna cunoastere si apreciere a propriilor posibilitati si performante. Acceptand regulile si ierarhiile. ”Iesind” din masini . Lasand traficul ceea ce este si netransformand -ul in ceea ce credem noi ca ar trebui sa fie. Un mod de viata, o cale de dezvoltare. Nu o arena.
Din pacate azi a murit un om in plina strada. Dar nu fost victima unui accident de circulatie. Nu a fost nici macar victima unui sofer. A fost victima ”colaterala” a traficului. Ma tem ca asta ne impiedica sa ne gandim azi cum sa devenim soferi buni. Ar trebui sa ne mobilizeze sa ne gandim cum sa redevenim oameni.